De exemplu: alegerea culorilor pentru mărgele, când le cumpărăm. Fotografiile pot fi înşelătoare, aţi luat ceva conform pozei şi, când aţi deschis coletul, n-aţi fost foarte încântaţi. Aţi păţit, nu? Pentru a evita asta, eu am început să cumpăr mărgele cu efecte: luster, trans, iridiscent sau rainbow, pentru că am observat, în timp, că ele se pot asorta uşor cu ceva ce am deja, fiindcă "bat" în curcubeu. Pe lângă sugestia asta, aş mai comanda una: mărgelele multicolore - cum ar fi cele tip Picasso (care au cel puţin 2 culori) sau tip hybrid. Sunt două idei pentru a ne uşura munca, a ne reduce cheltuielile şi stresul. Aceste tipuri de mărgele sunt fabricate atât de Toho, cât şi de Miyuki şi de producătorii cehi.
Şi mai există o categorie de secrete-sugestii care se divulgă greu şi pe care, pentru a nu le rata, trebuie să fim foarte atenţi, pentru că apar te miri pe unde: într-un video pe Youtube, într-o postare a cărui subiect este de fapt altul etc. Mă refer la chestiunile la care, când le citeşti, reacţia e asta: îţi tragi o palmă peste frunte şi exclami: băăăăi, dar eu cum de nu m-oi fi gândit până acum? Cât de mişto e chestia asta! Sunt lucuri aparent simple şi foarte evidente, despre care avem impresia că ar fi la mintea cocoşului, dar de care noi, fiind preocupaţi cu alte lucruri, nu le-am intuit.
Exemplu: nu de mult am învăţat că nu doar firul Nymo se tratează cu balsam, ci şi cel monofilament (Fireline), pentru că şi el alunecă greu uneori şi se poate deteriora. Eu nu m-aş fi gândit niciodată la asta! Tratam doar Nymo, pentru că doar despre el ştiam că trebuie tratat. Nu gândisem niciodată mai departe de ochelarii mei de cal. De când îl tratez, treaba cu Fireline merge ca unsă! Nu doar că-i rezistent, acum e şi comod la lucru, îl iubesc!
Designerul Carole E. Hanley, spunea în revista Beadwork, că ea tinde să evite tipurile de coasere care implică folosirea a două ace (Right Angle Weave - RAW cu 2 ace), pentru că nu are destule degete să poată stăpâni tensiunea aţei. M-am amuzat, mi-am zis: Ha, ha, funny lady! Şi am fost de acord cu ea. Până am găsit o sugestie demenţială, care mi-a schimbat viaţa radical:
Pentru a preveni căderea acelor de pe fire sau deplasarea lor inegală, la capătul scurt al ambelor fire, după ce le-am introdus în ace, se face câte un nod. Acest nod va fi suficient de mic încât să treacă prin gaura mărgelelor, dar suficient de mare încât să ţină acele pe loc.
Unele tutoriale (destul de multe) au, la final, un text ajutător ("Trubleshoot" sau "Artist's note". Eu tindeam să-l neglijez, n-aveam răbdare să-l citesc, eram prea dornică să trec direct la confecţionarea bijuteriei respective. MAAAARE GREŞEALĂ! Nu e un simplu bla-bla plicticos, sunt lucruri importante, care vă pot salva de multe frustrări. De exemplu, ni se indică detalii despre tensiunea aţei. E vital! Vă rog nu faceţi şi voi aceeaşi greşeală! Citiţi un tutorial cap-coadă şi abia apoi purcedeţi la lucru.
De asemenea, tutorialele din unele reviste au rubrica "Artist's tip", unde designerul care e responsabil cu tutorialul respectiv ne dă mură în gură ce să facem şi ce nu, pentru a ne uşura munca. Numai că aceste sfaturi sunt amplasate, cumva, într-un chenar separat de tutorial şi eu tindeam nici să nu-l văd. Mare greşeală! M-am învăţat minte: acum citesc tutorialul şi apoi caut anume caseta cu sfaturile de la persoana care ştie cel mai bine cu ce se mănâncă realizarea respectivei bijuterii (pentru că, înainte să-l publice, l-a repetat de 100 de ori) şi ştie chiar şi cu ochii închişi ce neplăceri pot apărea, de aceea ne spune cum să le evităm.
Poate ştiţi şi voi sfaturi simple, dar vitale, de genul celor prezentate de mine mai sus şi poate vreţi să le împărtăşiţi.
Confecţionaţi şi purtaţi handmade zilnic!
Cu drag,
KeziMade.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu