Oameni cu (bucati de) scaun la cap

Sunt convinsa ca majoritatea dintre voi, cei care lucrati in institutii, aveti liste colective de email unde circula, in lant, atat anunturi oficiale, cat si chestiuni recreative. La mine asta e cazul. Si-am primit, de la un coleg, cu cateva zile in urma, un link spre un articol despre London Fashion Week, care punea accentul pe weardest apparitions on the catwalk. Si daaaa, oooo ce bine ne-am mai socat in colectiv de imagini ca astea:


Dar oare cum trebuie privite ele? Cu uimire (vine apocalipsa!) si cu ochii dati peste cap sau cu umor? Eu, de cand m-am uitat la prezentari nebunesti de Jean Paul Gaultier, John Galliano sau Alexander McQueen, m-am tabacit, am inceput sa vad altfel lucrurile.
Oare trebuie sa ne uitam la cum sunt ornate modelele sau la haine?
Lumea uita ca se numeste fashion show, deci poa' sa fie si show, dar si fashion, in procente diferite. Trebuie sa ai picanterie, sa ai condiment, sa ai elementul "wow", ca sa te evidentiezi din majoritate (vezi rochia de carne a lui Lady Gaga sau pantofii cu platforme, dar fara tocuri, ai lui Alexander MCQueen), sa te lipesti de memoria colectiva. De aceea se recurge la artificii, se sapa in imaginatie pana se gaseste ceva nemaivazut, care iese din tipare. Coafuri sau alte elemente extravagante am mai tot vazut, deci s-a mers mai departe: s-a ajuns pana la lemne pe cap.


Nu, astea nu fac parte din tendinte, nu trebuie sa iasa toti barbatii de maine cu scandurile in cap, cu gardu' la mansarda. Hainele, cel mult, sunt in tendinte. Restul e show. E fantezie si trebuie tratata ca atare, admirata, ca fantezia e lucru bun, chiar daca frizeaza absurdul. Tot arta e.
Bineinteles ca si hainele sunt uneori absurde, ca nu imi pot imagina un barbat iesind in strada in bermude de blana roz. Sau, daca poate, bravo lui!

Si ele tot ca spice trebuie privite. Daca, dintr-o colectie de 50 de costumatii, 10 sunt de nepurtat, e ok, ele sunt strict pentru podium. Ne putem inspira din restul de 40. Sau putem alege si din cele socante un singur element, daca avem cojones vestimentare sau suntem fashion victims.


Oricum, designerii sunt de aplaudat pentru showul ca eveniment vizual exclusiv, nu de condamnat ca au prezentat haine de nepurtat. Sunt de admirat ca sunt extrem de creativi si ca au curaj sa trateze moda (si) cu umor. Si trebuie sa luam si noi lucrurile tot asa, nu sa ne crucim mereu, ca niste leliuci de la tara! (Copyright LaveeBijoux pentru expresie).
Si trebuie sa recunoastem ca la ora actuala singura modalitate de-a iesi din anonimat e socul profund, stridenta extrema, pentru ca majoritatea lucrurilor au fost deja facute, vazute, fumate si s-a instaurat o indiferenta naclaita. Credeti ca sutienul cu conuri al Madonnei ar mai soca azi sau ar starni cascaturi de plictiseala sau ar trece aproape neobservat?