Codurile mărgelelor de nisip


Aţi observat, desigur, că mărgelele de nisip sunt comercializate în funcţie de nişte coduri (emise de producători şi păstrate de vânzători).

Eu, la început, nu mi-am dat seama că ele sunt foarte importante, nu le-am acordat atenţie. Astfel că am păţit să mi se termine un anume tip de mărgele în mijlocul unui proiect. Când să cumpăr altele, n-am ştiut ce îmi trebuie. În loc să dureze 2 minute până să pun în coş produsul respectiv, a durat mult mai mult (întâi a trebuit să fac eforturi de memorie să îmi amintesc de la care furnizor le aveam, apoi să rascolesc magazinul respectiv în căutarea acului în carul cu fân. Dacă s-a întâmplat ca respectivul magazin să nu mai aibă, a trebuit să reiau toţi aceşti paşi în altele.

Pe măsură ce înaintez în vârstă, pentru mine timpul devine tot mai preţios şi mereu caut metode de-al economisi. Ceea ce am descris mai sus poate părea o prostie, s-ar putea spune: "am pierdut doar 15 minue, ce-i aia într-o viaţă de om?" De acord, dar 15 minute azi, 15 data viitoare... se-adună. Plus că acele 15 minute de căutat în magazine pot fi umplute cu ceva drag nouă: meşteritul.

Revin: mărgele terminate în mijlocul proiectului. Dacă am avut noroc, am regăsit respectivul produs. Alteori, nepăstrând codul şi neştiind nici măcar denumirea culorii respective, am comandat ceva ce mi s-a părut mie asemănător în poză. Am primit altceva, deci proiectul respectiv a eşuat.
Alteori am primit altă culoare, e drept foarte asemănătoare, din greşeala magazinului. Proprietarul ori a greşit, ori nu mai avea ce-am vrut eu şi mi-a dat ceva foarte asemănător, ca să evite conversaţii de genul "nu mai avem, ce să vă dăm în loc?" etc. Numai că mie îmi trebuia ceva identic, nu ceva foarte asemănător. Şi în situaţia asta e bine dacă ştim codul, fiindca poutem reclama: stimate vânzător, mi-ai trimis codul X, dar eu voiam Y.

Dacă vânzătorul nu are în momentul respectiv pe stoc mărgelele dorite, îl putem întreba dacă şi când mai aduce. Dar dacă întrebăm Când mai aduceţi Toho verzi, să nu ne aşteptăm la un răspuns satisfăcător. Pe când dacă întrebăm de Toho 11/0 221, e cu totul altă treabă.

Revin: codurile originale de la producători sunt foarte importante şi păstrarea lor vă scuteşte de multă bătaie de cap. Dacă obişnuiţi să păstraţi mărgelele în punguţe, lăsaţi-le în ambalajul original, care are deja codul. Dacă le goliţi în alţi recipienţi, dezlipiţi etichetele de la magazin şi relipiţi-le pe noul ambalaj. Sau creaţi-vă voi înşivă nişte etichete mai mari, mai explicite (poate vă place să includeţi şi denumirea culorii). Orice metodă aţi alege, să aveţi grijă ca fiecare tip de mărgele să aibă undeva codul. Cu cât e mai mare ordinea în materiale, cu atât mai mult scad frustrările.


Aşa nu!



Confecţionaţi şi purtaţi handmade zilnic!
Cu drag,
KeziMade.

E6000 vs F6000


În primăvara lui 2015 mă întreba o doamnă care e diferenţa între adezivul E6000 si F6000, menţionând că ea folosise E6000 şi că era mulţumită de el.

De F6000, până să mi-l semnaleze doamna respectivă, nu auzisem. Aşa că am încercat să mă documentez pe net. L-am găsit, cu descriere cu tot, de vânzare pe multe site-uri. Citind informaţiile, se părea că o deosebire ar fi fost faptul ca F6000 e instant.

Altă deosebire (neimportantă) este că e un produs nou, pe când E6000 este pe piaţă de mult timp. 

Şi-am mai observat ceva: nu e făcut de fabricantul lui E6000. Pentru că, dacă ar fi aşa, l-am regăsi în lista cu produsele firmei respective - http://eclecticproducts.com/. Fie el cât de nou ar fi, logic este să apară în lista aceea, nu? 

N-am vrut să-i dau doamnei informaţii pripite, nedocumentate.Am încercat să evit site-urile care-l vând şi să caut rubrici de customer review (eventual, neplătite), bloguri, forumuri unde sa citesc nişte informaţii necenzurate. Şi-am săpat, şi-am tot săpat şi am găsit un zvon discret cum c-ar fi un adeziv fals.



M-am consultat şi cu Cristina Cristea, care are vechime în domeniul handmade şi are experienţă în ceea ce priveşte piaţa internaţională de materie primă pentru artizanat. Şi ea a fost de aceeaşi părere.

De la întrebarea doamnei până azi s-au scurs cam 8 luni. Iarăşi am căutat informaţii, sperând că, la viteza cu care apar informaţiile pe net, de data asta voi avea mai mult noroc. Diferenţa între atunci şi acum e că s-au înmulţit locurile unde scrie că e un fals.

Cineva scria pe net că a crezut că, dacă îi zice F6000, e o versiune superioară lui E, ca la maşinile Mercedes ... Klasse. Probabil că aşa s-a şi intenţionat, de aceea l-au numit aşa: F ca să pară peste clasa E şi 6000 ca să-l recunoască lumea.

Mie mi-ar plăcea să nu am dreptate, să fie de fapt un produs foarte bun, mai bun (dacă se poate) decât E6000. Până la noi dovezi, sfatul meu (discret şi dezinteresat) este să evitaţi F6000.

P.S. Informaţii despre ce este şi cum se foloseşte adezivul E6000 găsiţi aici şi aici.

Tips & Tricks

Există secrete de lucru secrete şi există secrete la vedere, pentru cei care au ochi să le vadă. Ani de zile, eu n-am ştiut să le văd deloc, am învăţat foarte târziu să le văd, deşi erau evidente. De aceea vă împărtăşesc din experienţa mea şi vă arăt cum să procedaţi pentru a vă uşura viaţa de artizani.

De exemplu: alegerea culorilor pentru mărgele, când le cumpărăm. Fotografiile pot fi înşelătoare, aţi luat ceva conform pozei şi, când aţi deschis coletul, n-aţi fost foarte încântaţi. Aţi păţit, nu? Pentru a evita asta, eu am început să cumpăr mărgele cu efecte: luster, trans, iridiscent sau rainbow, pentru că am observat, în timp, că ele se pot asorta uşor cu ceva ce am deja, fiindcă "bat" în curcubeu. Pe lângă sugestia asta, aş mai comanda una: mărgelele multicolore - cum ar fi cele tip Picasso (care au cel puţin 2 culori) sau tip hybrid. Sunt două idei pentru a ne uşura munca, a ne reduce cheltuielile şi stresul. Aceste tipuri de mărgele sunt  fabricate atât de Toho, cât şi de Miyuki şi de producătorii cehi.


Sugestia prezentată de mine mai sus, dar şi multe altele, se găsesc aici: Secţiunea "Tips" a site-ului BeadandButton.

Şi mai există o categorie de secrete-sugestii care se divulgă greu şi pe care, pentru a nu le rata, trebuie să fim foarte atenţi, pentru că apar te miri pe unde: într-un video pe Youtube, într-o postare a cărui subiect este de fapt altul etc.  Mă refer la chestiunile la care, când le citeşti, reacţia e asta: îţi tragi o palmă peste frunte şi  exclami: băăăăi, dar eu cum de nu m-oi fi gândit până acum? Cât de mişto e chestia asta! Sunt lucuri aparent simple şi foarte evidente, despre care avem impresia că ar fi la mintea cocoşului, dar de care noi, fiind preocupaţi cu alte lucruri, nu le-am intuit.

Exemplu: nu de mult am învăţat că nu doar firul Nymo se tratează cu balsam, ci şi cel monofilament (Fireline), pentru că şi el alunecă greu uneori şi se poate deteriora. Eu nu m-aş fi gândit niciodată la asta! Tratam doar Nymo, pentru că doar despre el ştiam că trebuie tratat. Nu gândisem niciodată mai departe de ochelarii mei de cal. De când îl tratez, treaba cu Fireline merge ca unsă! Nu doar că-i rezistent, acum e şi comod la lucru, îl iubesc!

Designerul Carole E. Hanley, spunea în revista Beadwork, că ea tinde să evite tipurile de coasere care implică folosirea a două ace (Right Angle Weave - RAW cu 2 ace), pentru că nu are destule degete să poată stăpâni tensiunea aţei. M-am amuzat, mi-am zis: Ha, ha, funny lady! Şi am fost de acord cu ea. Până am găsit o sugestie demenţială, care mi-a schimbat viaţa radical:

Pentru a preveni căderea acelor de pe fire sau deplasarea lor inegală, la capătul scurt al ambelor fire, după ce le-am introdus în ace, se face câte un nod. Acest nod va fi suficient de mic încât să treacă prin gaura mărgelelor, dar suficient de mare încât să ţină acele pe loc.

Unele tutoriale (destul de multe) au, la final, un text ajutător ("Trubleshoot" sau "Artist's note". Eu tindeam să-l neglijez, n-aveam răbdare să-l citesc, eram prea dornică să trec direct la confecţionarea bijuteriei respective. MAAAARE GREŞEALĂ! Nu e un simplu bla-bla plicticos, sunt lucruri importante, care vă pot salva de multe frustrări. De exemplu, ni se indică detalii despre tensiunea aţei. E vital! Vă rog nu faceţi şi voi aceeaşi greşeală! Citiţi un tutorial cap-coadă şi abia apoi purcedeţi la lucru.

De asemenea, tutorialele din unele reviste au rubrica "Artist's tip", unde designerul care e responsabil cu tutorialul respectiv ne dă mură în gură ce să facem şi ce nu, pentru a ne uşura munca. Numai că aceste sfaturi sunt amplasate, cumva, într-un chenar separat de tutorial şi eu tindeam nici să nu-l văd. Mare greşeală! M-am învăţat minte: acum citesc tutorialul şi apoi caut anume caseta cu sfaturile de la persoana care ştie cel mai bine cu ce se mănâncă realizarea respectivei bijuterii (pentru că, înainte să-l publice, l-a repetat de 100 de ori) şi ştie chiar şi cu ochii închişi ce neplăceri pot apărea, de aceea ne spune cum să le evităm.

Poate ştiţi şi voi sfaturi simple, dar vitale, de genul celor prezentate de mine mai sus şi poate vreţi să le împărtăşiţi.

Confecţionaţi şi purtaţi handmade zilnic!
Cu drag,
KeziMade.

Tutorial - Bratara din margele firepolished




 

 Tutorial - Bratara din margele firepolished cehesti




 

MATERIALE NECESARE

2 Ace – marimea 10, de 3 cm AS = acul stang, AD = acul drept





TEHNICA
Cusatura in unghi drept (Right angle weave sau RAW) cu 2 ace. Aceasta tehnica presupune incrucisarea firelor, deci coaserea prin aceeasi margica cu ambele ace, in directii opuse. Astfel ca, dupa incrucisarea de la fiecare pas, acul stang devine acul drept si invers.

NIVEL - incepatori
Taiati 1,5 m de fir.

La fiecare capat insirati cate un ac.


ATENTIE! Dupa fiecare pas, strangeti bine ata.

PASUL 1
Luati pe AD 10 SB si un FP, aduceti-le in mijlocul firului...

... si incrucisati cele 2  ace prin FP.

PASUL 2
Pe AS luam 1 SB, 1 FP, 1SB.
Pe AD luam 1 SB, 1 FP, 1 SB, 1 FP. Incrucisam prin ultima FP adaugata pe AD (marcata cu rosu).


Le aducem in centrul atei, langa celelalte margele deja insirate si strangem bine atele.



Repetam pasul 2 pana atingem lungimea dorita a bratarii. Cand ne masuram incheietura, luam in calcul faptul ca si inchizatoarea va prelungi bratara cu aprox. 1 cm.


PASUL 3
Luam pe AD 10 SB, le coasem de FP de sus (marcata cu rosu). Cu AS trecem prin toate cele 10 SB.

Ne intoarcem in sens invers, si coasem inca o data prin toate margelele din bratara, in S-uri si incrucisand. Scopul recoaserii este de a intari bratara.
Cand ajungem la primele SB adaugate la pasul 1, coasem prin ele, apoi prin FP care urmeaza. Finalizam facand 3-4 noduri inainte de cate un FP. Fiind mai mari, FP ascund mai bine nodurile. Dupa ultimul nod, mai treceti prin urmatoarele margele, abia apoi taiati firul.
Repetati acest pas pentru cel de-al doilea capat de fir.

Cele 10 SB adaugate deodata formeaza o blucla de care vom atasa, pe rand, la fiecare capat, cate o za si inchizatoarea.
 
Tips
Margelele Toho 11/0 se pot inlocui cu margele Delica 11/0, dar atunci la cele 2 capete trebuie sa luati mai multe pe ac (14-16 bucati), pentru ca sunt mai mici.
In loc de margele firepolish de 6 mm puteti folosi de 4 mm, cristale Swarovski de 6 mm sau orice alte margele rotunde sau biconice preferati.
Pentru batai de cap reduse, puteti folosi o inchizatoare cu rezerva de lant.

Combinarea culorilor pentru to(n)ţi



















Ideea acestui material mi-a venit când am consultat în statistica Google lista de căutari care au condus la blogul meu. Cineva căutase după sintagma "combinatii culori pentru margele". 

Există o bibliografie consistentă pe această temă. Pe termen lung vă recomand să citiţi acele materiale destinate viitorilor artişti plastici, cele despre studiul analitic al culorilor.
Pe termen scurt exista la îndemână trei locuri care vă pot ajuta atunci când sunteţi în impas cromatic. Este vorba despre trei site-uri pe care eu le ştiu şi care mie mi se par foarte utile.

Paletton - cu opţiunile: monocromatic, culori adiacente, cominaţii de trei şi patru culori si freestyle. Plus opţiunea de "randomize" cu patru subsecţiuni. Minunat! Plimbaţi-vă cu mouse-ul pe culorile din cercul mare, apoi alegeţi opţiunile. Cu click pe oricare culoare veţi putea vizualiza codurile culorii, utile pentru cei care folosesc editoarele grafice.

Design Seeds - stabilim culoarea din cele trei bare, apăsăm "Go get it" şi obţinem combinaţia de culori, plus o fotografie minunată, care le conţine pe toate. Sau căutăm tematic, din partea dreaptă a ferestrei (Autumn, Winter etc.).

Color-Carousel - pentru artizanii care lucrează cu Swarovski ellements (perle sau cristale), dar nu numai pentru ei, există o roată a culorilor concepută special de firma austriacă, gândită ţintit pe produsele lor. Avem acolo codurile, denumirile culorilor, care cu care se armonizează sau e în contrast.

Mai puteţi apela la roata culorilor, instrument special pentru artizani, care se poate achiziţiona de la magazinele de profil de pe internet.




Vă mai recomand un material scris de mine, poate vă este de folos şi el. Este despre natură şi tot ce ne înconjoară, ca surse de inspiraţie cromatică.

Vă doresc mult spor şi inspiraţie!





Delica şi Toho cu probleme


Vreau să vă supun atenţiei doua chestiuni:

1. Atenţionările firmei Toho, în legătură cu unele dintre mărgelele lor, care s-a putea să pună probleme
2. Probleme pe care le-am întâmpinat eu personal cu un tip de mărgele Toho şi cu două tipuri de mărgele Delica

1. Atenţionările firmei Toho, în legătură cu unele dintre mărgelele lor, care s-a putea să pună problem

Reiau şi aici un tabel, pe care l-am mai inserat şi în postarea "Materiale folosite în weaving - partea I" (vezi a doua jumătate a articolului). Nu-mi place să mă repet, dar mi se pare că acum este în context şi vreau să mă asigur că îl vede cât mai multă lume.

Ne putem confrunta cu situatia neplacuta in care finisajul margelelor se sterge in timpul lucrului sau al purtatii. Iata un tabel, gasit de mine pe internet, care contine atentionari speciale de la producatorul Toho, in ceea ce priveste produsele lui. 
Daca vanzatorii de la care ni le achizitionam nu pastreaza codurile originale ale margelelor de nisip, este mai greu sa ne dam seama ce se va intampla pe parcurs. Dar daca acestia pastreaza codurile fabricantului, atunci avem noroc! Asadar, atentie mare atunci cand cumparati, surprizele neplacute se pot evita.



2. Probleme pe care le-am întâmpinat eu personal cu un tip de mărgele Toho şi cu două tipuri de mărgele Delica

Toho 558 permanent finish-galvanized aluminum - indiferent de mărime sau formă - mărgele argintiu deschis

Dacă ne uităm în tabelul de mai sus, vom observa că acest cod figurează în primele două rubrici.

Ce se întâmplă?

Deşi le zice "permanent", finisajul argintiu se şterge şi rămân nişte banale mărgele albe.

Ce se poate face?

Le cumpărăm, le folosim cu drag, fiindcă sunt frumoase, versatile etc. Eu le-am folosit întâi la ţeserea verigilor de inele. În contact cu apa, argintiul s-a dus. Apoi mi-am învăţat lecţia şi dacă le-am folosit la bijuterii care nu intră în contact cu nimic (cercei) sau care intră puţin în contact (medalioane, brăţări) a fost în regulă. Sau în broderii pe bază textilă şi căptuşite.

Delica DB0021 nickel plated - argintiu închis


Ce se întâmplă?

Tot aşa, finisajul argintiu se şterge şi rămân mărgele negre. Le-am folosit la un set de inel şi cercei. Cerceii au rămas ok, dar inelul, pentru că a intrat în contact cu apa, a fost compromis.

Ce se poate face?

Aş sugera aceleaşi modalităţi de utilizare ca în cazul de mai sus.

Delica DB0042 silver-lined gold


Ce se întâmplă?

La lucrul cu nailon de pescuit, argintiul din interiorul mărgelelor s-a transferat pe mâinile mele. Am avut degete glamour. Asta s-a datorat fricţiunii. S-a întâmplat să stric şi să recos, asta a agravat şi mai mult situaţia. Mărgelele ţesute arătau foarte diferit de cele noi, din tub.
Apoi am lucrat cu aţă Nymo îmbălsămată şi nu mică mi-a fost mirarea: rezultatele au fost mai bune, argintiul s-a luat mai puţin.

Soluţii? Nu am. Ori pot să încerc să ţes doar cu Nymo (ceea ce n-o să pot), ori îmi asum riscul deteriorării, ori încerc să lucrez foarte fin, astfel încât să nu răzuiesc argintiul.
Nu le voi folosi decât la cercei. Dacă încă din timpul lucrului ele dau semne rele, nu vreau să mă gândesc cum ar arăta după contactul cu apa, pielea, parfumul etc.
 

Delica DB0410 galvanized yellow gold 

 Ce se întâmplă?

Eu le-am luat ca pe o alternativă mai accesibilă la Delica placate cu ar de 24K (0031 opaque bright 24Kt gold-finished). În timpul lucrului sunt ok, nu se întâmplă nimic cu ele. În schimb, am văzut că o pereche de cercei ţesuţi cu ele, după 6 luni în care i-am ţinut într-o cutie din carton, nu mai arată la fel. Mărgelele au o tentă de coclit, de vechi, nu mai sunt ca la început. Mi s-a zis că adezivul folosit la lipirea cutiilor afectează conţinutul. O fi asta cauza? Sau alta? Nu ştiu.

Sper ca acest text să nu fie luat drept ceea ce nu este: antireclamă.

Ceea ce am scris mai sus nu se referă la toate mărgelele aurii şi argintii, ci strict la cele ale căror coduri au fost specificate. De exemplu, cu Toho 221 Bronze nu am avut nici o problemă.


Acest post este  
deschis - pe măsură ce voi mai afla lucruri noi, voi reveni să completez
şi interactiv - ne puteţi împărtăşi experienţele voastre (plăcute sau nu) cu diferitele tipuri de mărgele la kezimade@yahoo.com sau prin comentarii, mai jos.

Cum cumpărăm Toho şi Delica

Atenţionare: Tot ce veţi citi mai jos se referă strict la mărgelele de nisip produse de firmele Toho şi Miyuki, nu la mărgelele chinezeşti, cunoscute sub denumirea generică de "mărgele de nisip". Aşadar, acest material se adresează exclusiv celor care doresc să lucreze cu mărgele Toho  şi Delica.

Mă refer la mărgelele de nisip rotunde, nu la cele  bugle, drop, hex sau alte forme, produse de firma Toho. Cum ne asigurăm, atunci când cumpărăm online, că produsul de pe ecran este ceea ce vom primi? Că nu cumpărăm Toho şi primim altceva? (povestea este inspirată dintr-un caz real).

Nu vă chinuiţi să daţi zoom la poze şi să comparaţi egalitatea mărgelelor din ele, poza poate fi înşelătoare. Criteriile după care ne ghidăm sunt:

  1. CODURILE mărgelelor 
  2. PREŢUL lor
Fabricile Toho şi Miyuki au coduri unice, alocate per culoare. Aceste coduri sunt păstrate de cei care revând acest produs. De ce? Păi de ce şi-ar mai bate capul cu inventarea unor zeci de noi coduri? Dar, mai important decât asta, e faptul că păstrarea acestor coduri originale este garanţia autenticităţii produselor.
N-aveţi răbdare să citiţi coduri şi denumiri? Vă uitaţi doar la culoarea din poză şi puneţi în coş? Foarte rău! Aşa fac şi eu uneori, dar nu e bine.

1. CODURILE

Unii vânzători păstrează denumirea originală, alţii traduc denumirea produsului. Veţi găsi, de exemplu, "metalic hematit" în loc de "metallic hematite" sau "ametist" în loc de "amethyst" sau "alb opac" în loc de "opaque white". Dar, atenţie, codul original se păstrează în ambele cazuri!

Să luăm, de exemplu, mărgele de nisip mărimea 11, culoarea opaque rainbow white. Are codul original 401.



 Dacă vedeţi coduri de genul MT0488 sau GR334 sau altceva, inchideţi pagina! Căutaţi în Google images expresia "Toho 401" (Toho + cifra respectivă, în cazul altor culori). Dacă primele (să zicem) 10 fotografii sunt cu aceleaşi mărgele ca în fotografia din magazinul din care vreţi să cumpăraţi şi ele, toate 10, prezintă acelaşi tip de mărgele, atunci totul este bine, magazinul este unul serios.

Iau, ca experiment, codul GR334 şi caut "Toho GR334". Convingeţi-vă singuri de rezultate.

Citiţi şi descrierea produsului (din fericire, la furnituri, ea e scurtă). Mi se vând Toho rotunde, mărimea 12/0. Dar eu, dacă mă documentez pe Google, voi vedea că fabrica Toho din Japonia nu produce această mărime! Dacă aveţi timp şi răbdare, pe site-urile oficiale ale producătorilor de mărgele, veţi găsi informaţii interesante, plus tabele de mărimi şi culori.

Dacă denumirea mărgelelor este "bla bla burgundy", iar pe ecran aveţi mărgele verzi sau galbene, ceva e în neregulă, fiindcă şi descrierea produsului trebuie să se apropie de ceea ce vedem în fotografie, nu? Or Burgundy este vişiniu inchis.

Din câte magazine îmi cumpăr eu Toho? Din 3. De ce doar din 3? În ele am încredere, nu m-au dezamăgit niciodată, cumpăr fără nici o umbră de îndoială.

Ceea ce am scris mai sus îi priveşte mai ales pe artizanii care cumpără pentru prima dată. Dar nu neapărat doar pe ei, fiindcă şi cei experimentaţi pot fi atraşi de un preţ mai bun decât cel din magazinul de unde-au mai cumpărat şi riscă.

2. PREŢUL

Compar 3 magazine între ele, mai exact aceeaşi culoare (cod) de Toho 11/0: unul îmi vinde 10 g cu 4 lei; celălalt 20 g cu 6,50. Diferenţa există, dar e mică şi se datorează cantităţii (cu cat luăm mai mult, cu atât va fi mai ieftin).
Magazinul nr. 3 îmi vinde 100 g cu 13,50.

Dacă aş lua, la preţul ăsta, din primul magazin 100 de g, m-ar costa 40 de lei. Din al doilea ar fi 32,5.

Dacă magazinul nr. 3 ar vinde în pungute de 10 g (cum face mag. nr. 1), ar însemna că o pungă ar costa  0,135. 0,135 lei faţă de 4 lei... această diferenţă imensă trebuie să ne dea de gândit: ceva nu e în regulă!

  • În general, resellerii primesc reduceri dacă achiziţionează o cantitate mare de la fabrică. Dar ce cantitate trebuie să fi luat, astfel încât diferenţa de preţ să fie atât de dramatică?! Un convoi de camioane? Aşa?

  • Plus că, oricâtă reducere ar obţine ei, atunci când vand mai departe, îşi aliniază binişor preţul la cel al pieţei (+/- câţiva bani între magazinele care vând aceleaşi produse). Este la fel ca la orice alt produs de pe piaţă (carne, lapte etc.).
  • Dacă magazinul nr. 3 ar fi cel cinstit, atunci nr. 1 şi 2 ar trebui să intre la... brutărie.
  • Toho nu sunt ieftine! Nu au fost şi nu vor fi, sunt produse de calitate, este vorba de un brand, deci nu au cum sa fie atât de ieftine. Efectiv, nu au cum!


Q.E.D. (sper).

Tot ce-am scris mai sus se referă şi la mărgelele de nisip cilindrice Delica, produs al fabricii Miyuki, cu o menţiune în plus: acestea sunt mai scumpe decât Toho.

Lipirea cabochoanelor



În acest material vorbim despre cabochoane si despre modalităţile de lipirea a lor, pe baza experienţei personale şi a altora. Am citit că nu toată lumea se descurcă, nici mie nu îmi iese întotdeauna din prima, astfel că m-am gândit să vă împărtăşesc soluţiile identificate de mine.

ASPECTE FOARTE IMPORTANTE
  • Curăţarea cabochonului
  • Adezivul pe care-l folosim
  • Timpul alocat pentru uscarea adezivului

Ştiu că există pe piaţă mule soluţii de lipit, dar eu am folosit pentru cabochoane exclusiv lipiciul E6000. Nu am încercat altceva, pentru că nu am simţit nevoia, am fost mulţumită doar cu el şi n-am avut surprize neplăcute până acum. De aceea, aproape tot ce voi povesti mai departe se referă la el. Să nu mă înţelegeţi greşit: nu spun că nu există şi alţi adezivi minunaţi, că E6000 este cel mai cel (nu-s acţionară la fabrică lor). Chiar dacă nu am reuşit să lipesc foarte bine din prima, din a doua, da. Şi prefer să vorbesc din experienţă decât din auzite.



Cel mai adesea cabochoanele care tind sa adere greu sunt cele cu suprafaţa perfect netedă (sticlă, piatra şlefuită). Ce putem încerca? 
  • Să punem o cantitate un pic mai mare de lipici 
  • sau să şlefuim cu o pilă sau cu şmirghel dosul cabochonului, până devine poros. 
  • Sau amândouă.


Cabochon + bază metalică

Se curăţă atât cabochonul, cât şi baza pe care urmează să lipim. Orice impuritate, urmă de grăsime etc. s-ar putea sa ne creeze neplăceri. De aceea curăţăm bine, înainte de orice. Cu dizolvant de unghii se curăţă cel mai bine. Dar dacă avem de-a face cu un cabochon de plastic, piatră vopsită etc. sau cu o bază cu finisaj sensibil, atunci curăţăm cu alcool sanitar. În general, când nu suntem siguri ce fel de materiale avem, când avem bănuieli că dizolvantul ar putea afecta materialele, atunci mai bine folosim din prima spirt, nu soluţii corozive.
Dacă suprafaţa pe care vom lipi nu este plată, ci concav (ca un căuş), o curăţăm cu ajutorul unui beţişor de urechi. Dacă este plată, atunci putem folosi vată sau şerveţele.

Aplicăm lipiciul în mijlocul cabochonului, aşteptăm 3-4 minute, apoi presăm uşor şi lăsăm să se usuce.

Am păţit că am presat prea tare, adezivul a ieşit pe margini. Credeam că e vorba de un surplus şi mi-am zis să-l elimin acum, cât e moale, că îmi va fi mai uşor. De fapt piatra a sărit din montură şi am observat că sub ea nu prea mai exista adeziv, nu era vorba de vreun surplus, ci de toată cantitatea de lipici, care ieşise, fiindcă presasem exagerat (păi dacă aşa scrie pe tub?). Şi-atunci soluţia mea a fost să relipesc, dar de data asta am presat mult mai uşor. Tot adezivul a rămas sub piatră şi şi-a făcut acolo datoria.

Altă sugestie este să aplicăm câte puţin adeziv pe ambele suprafeţe de lipit, aşteptăm 3-4 minute, apoi le îmbinăm.

Cabochon + bază nemetalică – pentru brodat sau ţesut (weaving)

Vom curăţa doar cabochonul, căci suprafaţa pe care lipim se consideră curată.

Identific aici 2 situatii:

  • Cabochonul va fi încastrat în mărgele (bezeling)


Am mai zis pe undeva asta: nici nu e nevoie de vreun lipici de calitate, putem economisi E6000, fiindcă avem nevoie ca piatra să stea la locul ei doar până o încapsulăm în mărgele. La final, cabochonul nu are scăpare, nu va cădea. Asta e situaţia cea mai simplă.
 
  • Cabochonul va fi brodat de jur împrejur (embroidery sau soutache)



Punem, fără a ne zgârci (oops! eu tind să mă zgârcesc), adeziv pe cabochon. Presăm cu moderaţie, astfel încât lipiciul să ne rămână sub el, să nu iasă în afară. Lăsăm la uscat minimum 24 de ore. Daaaa, ştiu că asta e partea cea mai grea, că vrem să ne-apucăm de treabă ACUM! :D. Sugestii de autopăcălire: lucrăm altceva, ceva care să ne facă tot atâta plăcere şi să ne distragă atenţia de la goodies. De exemplu eu, acum, am la uscat 3 cabochoane. Mă uit la ele ca pisica la smântână. Dar mă abţin, fiindcă ştiu ca dacă nu-s cuminte şi umblu la ele, voi avea neplăceri când voi începe să le brodez. Aşa că scriu aici 3 vorbe şi apoi voi lucra un cabo lipit ieri.

Păţanie: am lipit, am fost copil bun şi n-am atins şi totuşi, după ce-am terminat de brodat, observ că pe alocuri cabochonul se dezlipeşte. Trag foarte uşor, de jur împrejur, să văd pe unde nu e bine lipit şi doar în acele locuri mai pun adeziv şi, din nou, îl las să îşi facă treaba.


Pentru a evita astfel de surprize putem face aşa: desenăm conturul cabochonului, aplicăm adeziv în mijlocul desenului, dar si pe cabochonul curăţat. După 3-4 minute le îmbinăm şi le lăsăm 24 de ore.

***
Am ridicat coletul de la poştă, alerg într-un suflet acasă, sfâşii ambalajul şi descopăr cele mai frumoase cabochoane din lume. Nu mă pot abţine, capul îmi colcăie de idei şi mâinile mă mănâncă rău, deci TREBUIE să mă apuc ACUM de ţesut, nu mai am răbdare pentru uscare de adezivi şi prostii de genul ăsta. Vă e familiar scenariul? Mă pot apuca de lucru? Ura, daaa! Există banda dublu adezivă, pe care o achiziţionăm de la papetărie, hobby shops sau de la magazine cu articole pentru casă şi grădină.


Pun cabochonul pe bandă.



Trasez conturul lui cu un marker subţire. Încerc să trasez cât mai corect, deşi diferenţa de formă mă încurcă. 


Apoi decupez bucata cu 2 mm mai în interior decât marginea trasată (adică forma obţinută trebuie să fie mai mică decât cabochonul). Decupatul e anevoios, foarfecele mi se lipeşte mereu. Cu răbdare, răzbesc. Încerc să ating cât mai puţin cu degetele suprafaţa lipicioasă.




Mă asigur că e cu 2 mm mai mică decât cabochonul (probele se fac cu partea nelipicioasă înspre cabochon). Dacă nu e, mai ajustez.


 
Curăţ cabochonul cu alcool sanitar, suflu.
Lipesc banda pe cabochon, apoi dezlipesc hârtia protectoare şi lipesc de baza de lucru. Astfel, în loc să aştept o zi, mă pot apuca de lucru în 5 minute. Super!

De ce am decupat banda dublu adezivă mai mică decât cabochonul? Pentru ca ea să nu intre în contact cu acul sau aţa. Altfel, ele s-ar năclăi cu lipici şi munca ne-ar fi îngreunată mult.

Eu am încercat două tipuri de bandă dublu adezivă. Una e groasă şi buretoasă (vizibilă în fotografii). Cea de-a doua este la fel de subţire ca banda scotch. Nici una din ele nu este satisfăcătoare, dacă trag, cabochonul se dezlipeşte. Deci, sunt bune doar pentru cabochoane care vor fi încastrate în mărgele, nu şi pentru cele lăsate libere şi brodate în jur.

Din păcate, nu ştiu dacă există o astfel de bandă suficient de rezistentă şi pentru cabochon brodat. Am auzit despre o bandă cu care se pot lipi inclusiv oglinzi pe pereţi, dar pe aceea nu am găsit-o încă.

 ***
Am cumpărat bijuterii handmade (din categoria cabochon + bază de metal) lipite cu silicon. Analizându-le atent, am de cârcotit două lucruri:
  • Atenţie la cantitate! Am văzut silicon care dă pe-afară, inestetic.
  • Atenţie la centrare! Descentrarea nu prea dă bine.

Indiferent ce-am folosi, atenţia la detalii să nu ne părăseasca niciodată.

***

Adezivii instant (Picătura sau Super Glue) nu sunt rezistenţi, mai devreme sau mai târziu piatra va sări din montură. De asemenea, sunt periculoşi: corodează plasticul şi alterează finisajul mărgelelor de sticlă.

Un material legat de adezivul 5 Minute Epoxy puteţi cititi aici.

Voi ce folosiţi? Ce recomandaţi? Ce plusuri şi minusuri aţi identificat la adezivii folosiţi? (inclusiv la E6000). Aştept completări, critici, păreri (insulte, mai puţin:D)

Statistica Veronicai Mirleneanu

Recunosc că nu am vazut foarte des astfel de postări, poate ele există şi mi-au scăpat, aşa că mi-a părut bine să citesc statistica Veronicăi Mirleneanu pe 5 ani. Că mă cam regăsesc. Şi v-o împărtăşesc şi vouă, în speranţa că vă va fi de folos:
Am intrat in breasla mestesugarilor de bijuterii in 2008. Bineinteles am inceput cu insiratul margelelor in diverse combinatii. Am incercat cateva tehnici, aproape toate. Niciodata nu am lucrat cu fimo. Asta seara am facut o trecere in revista a tuturor lucrarilor mele, in jur de 500 ca numar, si am incercat sa realizez cateva statistici:
1)- cel mai mult am vandut in magazinul Asociatiei Handmade Romania, nu la targuri.
2)- cel mai bine s-au vandut lucrarile pana in 50 lei.
3)- tehnica cea mai bine vanduta- margele pe sarma siliconata in diverse combinatii si accesorii, si bijuterii din sarma crosetata, si semipretioase.
4)- cu cat sunt mai simple, si deci mai ieftine, cu atat se vand mai usor.
5)- lucrarile ample, extravagante, care necesita mult mai multa munca, talent, tehnica, rabdare, minutiozitate, si care desigur depasesc 100 de lei, sunt admirate adesea, dar foarte greu vandute.
Pasiunea de a lucra nu inceteaza, indiferent ca vinzi sau nu, dar vanzarea aduce banii pentru continuarea acesteia, si deci, clientii trebuie cautati.
Toata admiratia pentru persoanele care reusesc sa traiasca din acest hobby!

Sunt fericita ca multe din bijuteriile lucrate de mine si-au gasit stapanele si, daca ele le iubesc, asa cum eu am pus dragoste si suflet in ele, ce poate fi mai frumos!

Yuppie, yey and hurray!



Am făcut un giveaway pe Facebook, cu ocazia obsedantului black friday, pe care eu l-am denumit, la mişto, Pink Friday. Este doar al doilea giveaway pe care-l organizez, dar am avut noroc şi de data asta (deşi am avut un pic de gust amar: doar 10 participante, faţa de vreo 80 anul trecut): premiul a ajuns pe mâini bune, n-a sfârşit uitat în vreun sertar. Fără trucuri, am extras-o pe bune pe Ioana Cotonogu - Movic Designs. Premiul era un tutorial, plus materialele necesare pentru ţeserea cerceilor la care făcea tutorialul referire.
Ioana l-a încercat si este mulţumită de rezultat, ceea ce mă face şi pe mine mulţumită ca i-am fost de folos şi mulţumită că am făcut un tutorial explicit.

Iată ce spune Ioana:
Cercelusi cu surub
Sunt realizati din cristale biconice si margele de nisip.
Cerceii sunt realizati dupa un tutorial realizat de Kezi Made (https://www.facebook.com/kezi.made?fref=ts). Tutorialul este foarte explicit, cred ca pana si un incepator va intelege foarte usor pasii, mai ales ca tutorialul este video, deci se vede exact cum se lucreaza.
Cat despre rezultat, nu pot sa spun decat ca cerceii sunt mult mai draguti in realitate decat in poza.
Asadar, va recomand sa incercati tutorialele Kezi Made, pe care le puteti gasi aici http://www.kezimade.ro/KeziMade/Tutoriale/Tutoriale.html.




Mulţumesc Ioana pentru cuvintele frumoase!

2 tutoriale noi @ KeziMade

Anul trecut, cam tot pe vremea asta, lansam la apa primul meu kit + tutorial de inel. Pe langa lectia video, am mai inclus acolo si toate materialele necesare teserii acestei bijuterii.


















Preview:


Spre placuta mea supriza, a vut succes. S-a vandut binisor, feed-backul a fost pozitiv.
Dupa un anisor (cam mult, huh?), am reusit sa mai "coc" doua noi tutoriale. Primul contine instructiunile de tesere a unei perechi de cercei care se asorteaza perfect cu inelul de mai sus:



Preview:



Al doilea tutorial este tot pentru confectionarea unei perechi de cercei, tot din cristale, dar diferiti - cu diametru mai mic si mai bombati.


Preview:
 

Tutorialele de anul acesta au o calitate a imaginii mult mai buna. In rest, totul e cam la fel, vocea mi-e aceeasi si sunt tot foarte tipicara si repetitiva atunci cand explic. Cine ma stie de pe Youtube, stie despre ce vorbesc ;)).

DVD-urile sunt disponibile, daca doriti sa achizitionati si alte supplies, si in magazinul BeadBoutique.


Ajutor, firul nu intra in ac!

Ni se intampla tuturor sa intampinam dificultatea asta.Exista multiple cauze si multiple solutii. O sa le enumar, din experienta sau din lecturi, pe cateva dintre ele.
Cu rabdare, pricepere si-un pic de exercitiu, problema poate fi depasita.


Ata este prea groasa pentru acul respectiv - schimbam fie acul, fie firul si facem incercari, pana obtinem combinatia ideala.
Iata si un tabel ajutator:


Nymo G si Fireline (pana la 6 LB) intra fara probleme, atat in acul de 10, cat si de 12.

LUMINA! Este foarte important sa avem lumina puternica pe tot timpul lucrului, dar mai ales cand introducem firele in ac. Apropiati acul si ata cat mai mult de sursa de lumina.
Puteti folosi si o lupa.

Incercam sa nu introducem firul in ac, ci sa impingem acul spre fir.


Intoarcem acul si incercam sa introducem firul pe partea cealalta a urechii lui. Teoretic partile ar trebui sa fie identice, dar am citit ca s-ar putea sa nu si-atunci, chiar daca pare absurda solutia, merita s-o incercam.


Taiem foarte curat si precis capatul firului. Eu reusesc acest lucru cu un foarfece minunat (din magazinul Beadboutique).


Folosim un dispozitiv special:

 Taiem firul oblic - varful creat ne ajuta sa introducem mai usor firul.


Aplatizam capatul cu ajutorul unui cleste,

cu unghiile sau cu dintii, pentru a obtine o mini-lopatica foarte ingusta, care in mod sigur va intra in urechiusa acului.

Pentru fire textile

Eu obisnuiesc sa trec inca o data cele doua capete ale firului Nymo prin Thread Heaven, cantitatea mai mare de balsam ma ajuta sa nu mi se rasfire capetele imediat.
Capatul firului arata ca o maturica? Nu mai incercati sa-l introduceti in ac, va veti chinui inutil. Retezati cei cativa milimetri compromisi, aveti capat nou, il imbalsamati si inapoi la treaba! :)

Nu ezitati sa impartasiti cu noi problemele intampinate - cele de mai sus sau unele noi si solutiile pe care le-ati gasit. Impreuna ne vom ajuta atat pe noi insine, cat si pe altii.

Sisteme de inchidere a colierelor tubulare


Acest material a prins viata (cu o intarziere de cateva luni bune, spre rusinea mea) datorita unei doamne foarte simpatice si agreabile, Tünde, pe care am cunoscut-o intai pe net, apoi si in viata reala. Multumesc!

Modurile de inchiderer prezentate mai jos se pot adapta in functie de materialele pe care le avem la indemana, gust, timp (unele necesita mai multa munca, altele mai putina), persoana care urmeaza sa le poarte (daca este alergica sau nu la metale) etc.
 

In fotografii este prezentat un tub tesut cu pasul peyote tubular cu numar de margele par, dar metodele se pot aplica la orice fel de tesatura tubulara (herringbone, margele crosetate, RAW, peyote tubular impar, spirala Cellini etc.) si se pot adapta in functie de numarul (par sau impar) de margele din tubul tesut.

In continuare ma voi referi la margelele de nisip ca fiind SB.


I. Sistemul de inchidere tesut din margele

1. Se coase prin toate SB din ultimul rand - evidentiate cu mov inchis (in numar par), pentru a forma un cerculet. Se strange bine, se face un nod, se merge iarasi prin margele, se strange bine, apoi prin tub, se fac noduri si se iese printr-una din SB din ultimul rand.





Daca este nevoie sa ingustam si mai tare capatul tubului, mai mergem odata prin margele astfel: coasem prin una, sarim una – marcate cu rosu. Formam un al doilea cerc si strangem foarte bine, abia apoi se merge inapoi prin tub, se fac noduri.



Rezultatul final:

2. Se iau pe ac 10 SB (numarul poate varia, in functie de cat de scurt sau lung dorim sa fie piciorusul), apoi o margica mai mare (8-10 mm), o SB. Sarind ultima SB adaugata, coasem inapoi prin margica mare, prin toate SB, cu exceptia uneia. Luam pe ac inca o SB si ne legam de margica adiacenta din ultimul rand de peyote - marcata cu rosu. 



Recoasem prin piciorus, pentru a-l intari, ne reintoarcem la tub, prin partea opusa a margelei din care am iesit prima data. Trebuie sa legam piciorusul de ambele parti ale margelelor care fac legatura dintre tub si piciorus astfel:


Coasem prin tub, facem noduri. Daca margelele ne permit, putem coase inca o data prin piciorus, pentru un plus de siguranta. Daca nu, eliminam capatul firului.

 
3. La celalalt capat al tubului vom face aceiasi pasi, doar ca, in loc de margica mare, aici vom face o bucla din SB. Atentie cand stabilim numarul de SB folosit pentru bucla! Facem atatea probe cate e nevoie. La final, dupa ce recoasem prin bucla si o strangem, margica mare trebuie sa treaca relativ greu prin ea. In functie de asta, adaugam sau scoatem SB. Nu uitati sa recoaseti, pentru intarire, de cat mai multe ori.

In fotografii am folosit o bila de 8 mm, iar pentru bucla am luat pe ac 10 SB ale piciorusului + 19 Toho 11/0 pentru bucla + 1 SB pentru baza picioruslui.

Alta varianta de inchizatoare tesuta este folosirea unui tubulet din peyote in locul margelei de 8 mm.

Coasem, cu peyote plat par, o bucata de lucrare, luand 20 de SB pe ac, la inceput. Cand lucrarea este suficient de lata incat sa o putem curba, unim cele 2 capete, cu zip-up. Tubuletul obtinut va fi conectat de tubul mare, asa cum am aratat la pasul I. 2, printr-un piciorus.



Optional, tubuletului-inchizatoare i se pot coase in capete margele potrivite, pentru a astupa gaurile.
Cealalta parte a inchizatoarei va fi o bucla, obtinuta cum am aratat la pasul I. 3. Atentie la numarul de SB pus in bucla, pentru ca tubuletul de peyote sa treaca prin el!
  
II. Sistem de inchidere cu sarma pentru insirat sau guta groasa


Aceasta modalitate presupune traversarea intregului tub cu un fir de sarma pentru insirat (nu de modelaj) sau de guta mai groasa.
Se face pasul I.1 de mai sus, pentru strangerea tubului de peyote. 
Pe sarma se insira 1 SB (sau o margica de 3-4 mm), 1 crimp

Ne intoarcem prin crimp, lasand o bucla, apoi prin margica si prin tub. Capatul scurt al sarmei se ascunde in tub, turtim crimpul, pe care il ascundem cu un crimp cover.

Repetam pasii pentru celalalt capat al tubului.
In buclele formate vom atasa, cu zale, sistemul de inchidere metalic.

Optional, daca nu dorim ca in bucla noastra sa fie vizibila sarma, putem folosi wire guardians, si-atunci sarma va fi mascata.





III. Sistem de inchidere cu sarma de modelaj



1. Se traverseaza intregul colier cu sarma de modelaj mai dura. Se inchide capatul tubului, conform pasului I.1, se insira o margica (pentru o tranzitie mai estetica), se formeaza o bucla din sarma, cu clestele rotund


Se repeta pasii pentru celalalt capat al tubului.
In buclele formate vom atasa, cu zale, sistemul de inchidere metalic.


2. Se traverseaza intregul colier cu sarma de modelaj mai dura. Capatul tubului din peyote nu se strange, ci se lasa asa cum este. Se insira o margica tip banut, o margica de 3-4 mm si se formeaza o bucla la capatul sarmei, cu clestele rotund.


Repetam pasii pentru celalalt capat al tubului.
In buclele formate vom atasa, cu zale, sistemul de inchidere metalic.

IV. Sistem de inchidere cu conuri sau capacele


 1. Pe un ac cu bila sau cu cap (merge si un ac cu bucla) se insira o margica. Se tese pasul I.1, se introduc acul si margica insirata in tub, astfel incat margica sa ramana inchisa inauntrul tubului. Indoiti capatul acului, ca sa nu il scapati in tub. Se strange ata, se recoase prin cerculet, nod, se coase prin tub, noduri. Se formeaza o bucla la capatul acului, cu clestele rotund. 


Pe ac se insira un capacel metalic sau un con. Deasupra conului se formeaza o bucla, din capatul acului. Pe bucla obtinuta se va atasa sistemul de inchidere metalic.


Conul sau capacelul ar trebui sa fie suficient de largi incat sa acopere, cat mai estetic, capatul tubului de peyote.

2. Se inchide capatul tubului de peyote conform pasului I.1. Pornind din oricare din SB din ultimul rand, se iau pe ac cateva margele, astfel incat sa putem forma o bucla mica. Se cos de margica adiacenta, ne intoarcem prin margelele din bucla si reconectam de margica din care am plecat. Coasem prin tub, facem noduri, ne reintoarcem prin bucla, pentru a o intari, coasem prin tub, facem noduri, eliminam capatul firului.
 

De bucla de SB obtinuta atasam 1 ac cu bucla mare. 

Pe ac introducem un con si, la capatul opus al acului, formam alta bucla.  
    Repetam pasii pentru capatul al doilea. De buclele obtinute atasam sistemele de inchidere metalice.
Conurile ar trebui sa fie suficient de largi incat sa acopere, cat mai estetic, capatul tubului de peyote.
Daca nu aveti conuri potrivite sau nu stiti ce marime sa achizitionati, va recomand conurile “deschise”. Ele ofera avantajul ca sunt ajustabile, noi insine le adaptam la grosimea tubului si ni se simplifica mult munca. 

Metodele prezentate mai sus pot fi adaptate dupa imaginatia voastra, pot fi combinati unii pasi de la o metoda cu altii de la alta. De exemplu, puteti folosi metoda II, cu sarma pentru insirat si, fara sa inchideti tubul de peyote, puteti pune margica tip banut pe care eu am indicat-o la metoda III. Posibilitatile de combinare sunt numeroase. Sau poate descoperiti voi insiva alta metoda, pornind de la ceea ce am prezentat eu.