Statistica Veronicai Mirleneanu

Recunosc că nu am vazut foarte des astfel de postări, poate ele există şi mi-au scăpat, aşa că mi-a părut bine să citesc statistica Veronicăi Mirleneanu pe 5 ani. Că mă cam regăsesc. Şi v-o împărtăşesc şi vouă, în speranţa că vă va fi de folos:

Am intrat in breasla mestesugarilor de bijuterii in 2008. Bineinteles am inceput cu insiratul margelelor in diverse combinatii. Am incercat cateva tehnici, aproape toate. Niciodata nu am lucrat cu fimo. Asta seara am facut o trecere in revista a tuturor lucrarilor mele, in jur de 500 ca numar, si am incercat sa realizez cateva statistici:
1)- cel mai mult am vandut in magazinul Asociatiei Handmade Romania, nu la targuri.
2)- cel mai bine s-au vandut lucrarile pana in 50 lei.
3)- tehnica cea mai bine vanduta- margele pe sarma siliconata in diverse combinatii si accesorii, si bijuterii din sarma crosetata, si semipretioase.
4)- cu cat sunt mai simple, si deci mai ieftine, cu atat se vand mai usor.
5)- lucrarile ample, extravagante, care necesita mult mai multa munca, talent, tehnica, rabdare, minutiozitate, si care desigur depasesc 100 de lei, sunt admirate adesea, dar foarte greu vandute.
Pasiunea de a lucra nu inceteaza, indiferent ca vinzi sau nu, dar vanzarea aduce banii pentru continuarea acesteia, si deci, clientii trebuie cautati.
Toata admiratia pentru persoanele care reusesc sa traiasca din acest hobby!

Sunt fericita ca multe din bijuteriile lucrate de mine si-au gasit stapanele si, daca ele le iubesc, asa cum eu am pus dragoste si suflet in ele, ce poate fi mai frumos!

Yuppie, yey and hurray!

Am făcut un giveaway pe Facebook, cu ocazia obsedantului black friday, pe care eu l-am denumit, la mişto, Pink Friday. Este doar al doilea giveaway pe care-l organizez, dar am avut noroc şi de data asta (deşi am avut un pic de gust amar: doar 10 participante, faţa de vreo 80 anul trecut): premiul a ajuns pe mâini bune, n-a sfârşit uitat în vreun sertar. Fără trucuri, am extras-o pe bune pe Ioana Cotonogu - Movic Designs. Premiul era un tutorial, plus materialele necesare pentru ţeserea cerceilor la care făcea tutorialul referire.
Ioana l-a încercat si este mulţumită de rezultat, ceea ce mă face şi pe mine mulţumită ca i-am fost de folos şi mulţumită că am făcut un tutorial explicit.

Iată ce spune Ioana:
Cercelusi cu surub
Sunt realizati din cristale biconice si margele de nisip.
Cerceii sunt realizati dupa un tutorial realizat de Kezi Made (https://www.facebook.com/kezi.made?fref=ts). Tutorialul este foarte explicit, cred ca pana si un incepator va intelege foarte usor pasii, mai ales ca tutorialul este video, deci se vede exact cum se lucreaza.
Cat despre rezultat, nu pot sa spun decat ca cerceii sunt mult mai draguti in realitate decat in poza.
Asadar, va recomand sa incercati tutorialele Kezi Made, pe care le puteti gasi aici http://www.kezimade.ro/KeziMade/Tutoriale/Tutoriale.html.

Mulţumesc Ioana pentru cuvintele frumoase!

2 tutoriale noi @ KeziMade

Anul trecut, cam tot pe vremea asta, lansam la apa primul meu kit + tutorial de inel. Pe langa lectia video, am mai inclus acolo si toate materialele necesare teserii acestei bijuterii.

Preview:

Spre placuta mea supriza, a vut succes. S-a vandut binisor, feed-backul a fost pozitiv.
Dupa un anisor (cam mult, huh?), am reusit sa mai "coc" doua noi tutoriale. Primul contine instructiunile de tesere a unei perechi de cercei care se asorteaza perfect cu inelul de mai sus:

Preview:

Al doilea tutorial este tot pentru confectionarea unei perechi de cercei, tot din cristale, dar diferiti - cu diametru mai mic si mai bombati.

Preview:

 

Tutorialele de anul acesta au o calitate a imaginii mult mai buna. In rest, totul e cam la fel, vocea mi-e aceeasi si sunt tot foarte tipicara si repetitiva atunci cand explic. Cine ma stie de pe Youtube, stie despre ce vorbesc ;)).

DVD-urile sunt disponibile, daca doriti sa achizitionati si alte supplies, si in magazinul BeadBoutique.

Ajutor, firul nu intra in ac!

Ni se intampla tuturor sa intampinam dificultatea asta.Exista multiple cauze si multiple solutii. O sa le enumar, din experienta sau din lecturi, pe cateva dintre ele.
Cu rabdare, pricepere si-un pic de exercitiu, problema poate fi depasita.

Ata este prea groasa pentru acul respectiv - schimbam fie acul, fie firul si facem incercari, pana obtinem combinatia ideala.
Iata si un tabel ajutator:

Nymo G si Fireline (pana la 6 LB) intra fara probleme, atat in acul de 10, cat si de 12.

LUMINA! Este foarte important sa avem lumina puternica pe tot timpul lucrului, dar mai ales cand introducem firele in ac. Apropiati acul si ata cat mai mult de sursa de lumina.
Puteti folosi si o lupa.

Incercam sa nu introducem firul in ac, ci sa impingem acul spre fir.

Intoarcem acul si incercam sa introducem firul pe partea cealalta a urechii lui. Teoretic partile ar trebui sa fie identice, dar am citit ca s-ar putea sa nu si-atunci, chiar daca pare absurda solutia, merita s-o incercam.


Taiem foarte curat si precis capatul firului. Eu reusesc acest lucru cu un foarfece minunat (din magazinul Beadboutique).

Folosim un dispozitiv special:

 Taiem firul oblic - varful creat ne ajuta sa introducem mai usor firul.

Aplatizam capatul cu ajutorul unui cleste,

cu unghiile sau cu dintii, pentru a obtine o mini-lopatica foarte ingusta, care in mod sigur va intra in urechiusa acului.

Pentru fire textile

Eu obisnuiesc sa trec inca o data cele doua capete ale firului Nymo prin Thread Heaven, cantitatea mai mare de balsam ma ajuta sa nu mi se rasfire capetele imediat.
Capatul firului arata ca o maturica? Nu mai incercati sa-l introduceti in ac, va veti chinui inutil. Retezati cei cativa milimetri compromisi, aveti capat nou, il imbalsamati si inapoi la treaba! :)

Nu ezitati sa impartasiti cu noi problemele intampinate - cele de mai sus sau unele noi si solutiile pe care le-ati gasit. Impreuna ne vom ajuta atat pe noi insine, cat si pe altii.

Sisteme de inchidere a colierelor tubulare

Acest material a prins viata (cu o intarziere de cateva luni bune, spre rusinea mea) datorita unei doamne foarte simpatice si agreabile, Tünde, pe care am cunoscut-o intai pe net, apoi si in viata reala. Multumesc!

Modurile de inchiderer prezentate mai jos se pot adapta in functie de materialele pe care le avem la indemana, gust, timp (unele necesita mai multa munca, altele mai putina), persoana care urmeaza sa le poarte (daca este alergica sau nu la metale) etc.

 

In fotografii este prezentat un tub tesut cu pasul peyote tubular cu numar de margele par, dar metodele se pot aplica la orice fel de tesatura tubulara (herringbone, margele crosetate, RAW, peyote tubular impar, spirala Cellini etc.) si se pot adapta in functie de numarul (par sau impar) de margele din tubul tesut.

In continuare ma voi referi la margelele de nisip ca fiind SB.

I. Sistemul de inchidere tesut din margele

1. Se coase prin toate SB din ultimul rand - evidentiate cu mov inchis (in numar par), pentru a forma un cerculet. Se strange bine, se face un nod, se merge iarasi prin margele, se strange bine, apoi prin tub, se fac noduri si se iese printr-una din SB din ultimul rand.

Daca este nevoie sa ingustam si mai tare capatul tubului, mai mergem odata prin margele astfel: coasem prin una, sarim una – marcate cu rosu. Formam un al doilea cerc si strangem foarte bine, abia apoi se merge inapoi prin tub, se fac noduri.

Rezultatul final:

2. Se iau pe ac 10 SB (numarul poate varia, in functie de cat de scurt sau lung dorim sa fie piciorusul), apoi o margica mai mare (8-10 mm), o SB. Sarind ultima SB adaugata, coasem inapoi prin margica mare, prin toate SB, cu exceptia uneia. Luam pe ac inca o SB si ne legam de margica adiacenta din ultimul rand de peyote - marcata cu rosu. 

Recoasem prin piciorus, pentru a-l intari, ne reintoarcem la tub, prin partea opusa a margelei din care am iesit prima data. Trebuie sa legam piciorusul de ambele parti ale margelelor care fac legatura dintre tub si piciorus astfel:

Coasem prin tub, facem noduri. Daca margelele ne permit, putem coase inca o data prin piciorus, pentru un plus de siguranta. Daca nu, eliminam capatul firului.

 

3. La celalalt capat al tubului vom face aceiasi pasi, doar ca, in loc de margica mare, aici vom face o bucla din SB. Atentie cand stabilim numarul de SB folosit pentru bucla! Facem atatea probe cate e nevoie. La final, dupa ce recoasem prin bucla si o strangem, margica mare trebuie sa treaca relativ greu prin ea. In functie de asta, adaugam sau scoatem SB. Nu uitati sa recoaseti, pentru intarire, de cat mai multe ori.

In fotografii am folosit o bila de 8 mm, iar pentru bucla am luat pe ac 10 SB ale piciorusului + 19 Toho 11/0 pentru bucla + 1 SB pentru baza picioruslui.

Alta varianta de inchizatoare tesuta este folosirea unui tubulet din peyote in locul margelei de 8 mm.

Coasem, cu peyote plat par, o bucata de lucrare, luand 20 de SB pe ac, la inceput. Cand lucrarea este suficient de lata incat sa o putem curba, unim cele 2 capete, cu zip-up. Tubuletul obtinut va fi conectat de tubul mare, asa cum am aratat la pasul I. 2, printr-un piciorus.

Optional, tubuletului-inchizatoare i se pot coase in capete margele potrivite, pentru a astupa gaurile.

Cealalta parte a inchizatoarei va fi o bucla, obtinuta cum am aratat la pasul I. 3. Atentie la numarul de SB pus in bucla, pentru ca tubuletul de peyote sa treaca prin el!

  

II. Sistem de inchidere cu sarma pentru insirat sau guta groasa

Aceasta modalitate presupune traversarea intregului tub cu un fir de sarma pentru insirat (nu de modelaj) sau de guta mai groasa.

Se face pasul I.1 de mai sus, pentru strangerea tubului de peyote. 

Pe sarma se insira 1 SB (sau o margica de 3-4 mm), 1 crimp. 

Ne intoarcem prin crimp, lasand o bucla, apoi prin margica si prin tub. Capatul scurt al sarmei se ascunde in tub, turtim crimpul, pe care il ascundem cu un crimp cover.

Repetam pasii pentru celalalt capat al tubului.

In buclele formate vom atasa, cu zale, sistemul de inchidere metalic.

Optional, daca nu dorim ca in bucla noastra sa fie vizibila sarma, putem folosi wire guardians, si-atunci sarma va fi mascata.

III. Sistem de inchidere cu sarma de modelaj

1. Se traverseaza intregul colier cu sarma de modelaj mai dura. Se inchide capatul tubului, conform pasului I.1, se insira o margica (pentru o tranzitie mai estetica), se formeaza o bucla din sarma, cu clestele rotund. 

Se repeta pasii pentru celalalt capat al tubului.

In buclele formate vom atasa, cu zale, sistemul de inchidere metalic.

2. Se traverseaza intregul colier cu sarma de modelaj mai dura. Capatul tubului din peyote nu se strange, ci se lasa asa cum este. Se insira o margica tip banut, o margica de 3-4 mm si se formeaza o bucla la capatul sarmei, cu clestele rotund.

Repetam pasii pentru celalalt capat al tubului.

In buclele formate vom atasa, cu zale, sistemul de inchidere metalic.

IV. Sistem de inchidere cu conuri sau capacele

 1. Pe un ac cu bila sau cu cap (merge si un ac cu bucla) se insira o margica. Se tese pasul I.1, se introduc acul si margica insirata in tub, astfel incat margica sa ramana inchisa inauntrul tubului. Indoiti capatul acului, ca sa nu il scapati in tub. Se strange ata, se recoase prin cerculet, nod, se coase prin tub, noduri. Se formeaza o bucla la capatul acului, cu clestele rotund. 

Pe ac se insira un capacel metalic sau un con. Deasupra conului se formeaza o bucla, din capatul acului. Pe bucla obtinuta se va atasa sistemul de inchidere metalic.

Conul sau capacelul ar trebui sa fie suficient de largi incat sa acopere, cat mai estetic, capatul tubului de peyote.

2. Se inchide capatul tubului de peyote conform pasului I.1. Pornind din oricare din SB din ultimul rand, se iau pe ac cateva margele, astfel incat sa putem forma o bucla mica. Se cos de margica adiacenta, ne intoarcem prin margelele din bucla si reconectam de margica din care am plecat. Coasem prin tub, facem noduri, ne reintoarcem prin bucla, pentru a o intari, coasem prin tub, facem noduri, eliminam capatul firului.

 

De bucla de SB obtinuta atasam 1 ac cu bucla mare. 

Pe ac introducem un con si, la capatul opus al acului, formam alta bucla.  

    Repetam pasii pentru capatul al doilea. De buclele obtinute atasam sistemele de inchidere metalice.

Conurile ar trebui sa fie suficient de largi incat sa acopere, cat mai estetic, capatul tubului de peyote.
Daca nu aveti conuri potrivite sau nu stiti ce marime sa achizitionati, va recomand conurile “deschise”. Ele ofera avantajul ca sunt ajustabile, noi insine le adaptam la grosimea tubului si ni se simplifica mult munca. 

Metodele prezentate mai sus pot fi adaptate dupa imaginatia voastra, pot fi combinati unii pasi de la o metoda cu altii de la alta. De exemplu, puteti folosi metoda II, cu sarma pentru insirat si, fara sa inchideti tubul de peyote, puteti pune margica tip banut pe care eu am indicat-o la metoda III. Posibilitatile de combinare sunt numeroase. Sau poate descoperiti voi insiva alta metoda, pornind de la ceea ce am prezentat eu.

Eliminarea capetelor de fire, adaugarea unui fir nou, noduri

Vizualizand acest filmulet veti invata cum se elimina stop beadul, cum se elimina capetele de ata si cum se adauga un fi nou, la nevoie. Cele prezentate sunt valabile indiferent ce tip de lucrare executam, cu ce pas este ea cusuta (peyote, RAW, herringbone etc.) si ce forma are (plata, tubulara etc.)

Mult spor!

Oameni cu (bucati de) scaun la cap

Sunt convinsa ca majoritatea dintre voi, cei care lucrati in institutii, aveti liste colective de email unde circula, in lant, atat anunturi oficiale, cat si chestiuni recreative. La mine asta e cazul. Si-am primit, de la un coleg, cu cateva zile in urma, un link spre un articol despre London Fashion Week, care punea accentul pe weardest apparitions on the catwalk. Si daaaa, oooo ce bine ne-am mai socat in colectiv de imagini ca astea:

Dar oare cum trebuie privite ele? Cu uimire (vine apocalipsa!) si cu ochii dati peste cap sau cu umor? Eu, de cand m-am uitat la prezentari nebunesti de Jean Paul Gaultier, John Galliano sau Alexander McQueen, m-am tabacit, am inceput sa vad altfel lucrurile.
Oare trebuie sa ne uitam la cum sunt ornate modelele sau la haine?
Lumea uita ca se numeste fashion show, deci poa' sa fie si show, dar si fashion, in procente diferite. Trebuie sa ai picanterie, sa ai condiment, sa ai elementul "wow", ca sa te evidentiezi din majoritate (vezi rochia de carne a lui Lady Gaga sau pantofii cu platforme, dar fara tocuri, ai lui Alexander MCQueen), sa te lipesti de memoria colectiva. De aceea se recurge la artificii, se sapa in imaginatie pana se gaseste ceva nemaivazut, care iese din tipare. Coafuri sau alte elemente extravagante am mai tot vazut, deci s-a mers mai departe: s-a ajuns pana la lemne pe cap.

Nu, astea nu fac parte din tendinte, nu trebuie sa iasa toti barbatii de maine cu scandurile in cap, cu gardu' la mansarda. Hainele, cel mult, sunt in tendinte. Restul e show. E fantezie si trebuie tratata ca atare, admirata, ca fantezia e lucru bun, chiar daca frizeaza absurdul. Tot arta e.
Bineinteles ca si hainele sunt uneori absurde, ca nu imi pot imagina un barbat iesind in strada in bermude de blana roz. Sau, daca poate, bravo lui!

Si ele tot ca spice trebuie privite. Daca, dintr-o colectie de 50 de costumatii, 10 sunt de nepurtat, e ok, ele sunt strict pentru podium. Ne putem inspira din restul de 40. Sau putem alege si din cele socante un singur element, daca avem cojones vestimentare sau suntem fashion victims.

Oricum, designerii sunt de aplaudat pentru showul ca eveniment vizual exclusiv, nu de condamnat ca au prezentat haine de nepurtat. Sunt de admirat ca sunt extrem de creativi si ca au curaj sa trateze moda (si) cu umor. Si trebuie sa luam si noi lucrurile tot asa, nu sa ne crucim mereu, ca niste leliuci de la tara! (Copyright LaveeBijoux pentru expresie).
Si trebuie sa recunoastem ca la ora actuala singura modalitate de-a iesi din anonimat e socul profund, stridenta extrema, pentru ca majoritatea lucrurilor au fost deja facute, vazute, fumate si s-a instaurat o indiferenta naclaita. Credeti ca sutienul cu conuri al Madonnei ar mai soca azi sau ar starni cascaturi de plictiseala sau ar trece aproape neobservat?